DUPĂITURĂ

DUPĂITÚRĂ, dupăituri, s. f. (Reg.) Dupăit, tropăit. [Pr.: -pă-i-] – Dupăi + suf. -tură.DUPĂITÚRĂ s. v. tropăială, tropăit, tropăi-tură, tropot.dupăitúră s. f. (sil. -pă-i-

), g.-d. art. dupăitúrii; pl. dupăitúri