DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.
DOVLECÉL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.
dovlecél s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecéi