DOMINÁRE, dominări, s. f. Acțiunea de a (se) domina. – V. domina.
DOMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) domina și rezultatul ei; dominație. [ domina].
DOMINÁRE s. 1. v. autoritate. 2. v. predominare.
domináre s. f., g.-d. art. dominării; pl. dominări
DOMINÁ, domín, vb. I. 1. Tranz. (Despre oameni, idei, concepții etc.) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ Refl. A reuși să nu-și dea pe față sentimentele, gândurile etc. a se reține, a se stăpâni. 2. Tranz. și intranz. A întrece (cu mult) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare, a se înălța deasupra tuturor. 3. Intranz. și tranz. A se impune prin număr sau prin intensitate; a predomina, a prevala. ♦ Tranz. A se dovedi net superior adversarului (într-o competiție sportivă). – Din fr. dominer, lat. dominari.
A DOMINÁ domín 1. tranz. 1) (persoane, idei, concepții) A ține în supremația sau în dominanța sa. 2) (lucruri, împrejurimi) A depăși în mod considerabil prin înălțime. 3) (emoții, reacții, pasiuni) A stăvili printr-un efort de voință; a înăbuși: a înfrâna; a controla. 4) (adversari) A întrece prin superioritate într-o competiție sportivă. 2. intranz. 1) v. A PREDOMINA. 2) A se afla într-o poziție de superioritate (prin volum, forță, intensitate, valoare) față de cea ce este în jur. /fr. dominer, lat. dominari
A SE DOMINÁ mă domín intranz. A-și înfrâna pornirile; a se stăpâni; a se reține; a se controla. /fr. dominer, lat. dominari
DOMINÁ vb. I. 1. tr. A ține sub influența sa; a stăpâni în mod absolut. ♦ refl. A se stăpâni, a se reține. 2. tr. (Fig.) A fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece. 3. intr. A se impune, a predomina. [P.i. dómin și -nez. / fr. dominer, it. lat. dominari].
DOMINÁ vb. I. tr. 1. a ține sub influența sa; a stăpâni în mod absolut. 2. (fig.) a fi mai ridicat decât locurile înconjurătoare, a întrece. II. refl. a se stăpâni, a se reține. III. intr. a se impune, a predomina. ( fr. dominer, lat. dominari)
DOMINÁ vb. 1. v. stăpâni. 2. v. controla. 3. v. subjuga. 4. v. învinge. 5. a se abține, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reține, a se stăpâni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 6. v. absorbi. 7. v. predomina.
dominá (domín, dominát), vb. – A stăpîni. Lat. dominari (sec. XIX), fr. dominer. – Der. domeniu, s. n., din fr. domaine; domenial, adj.; dominant, adj.; dominator, adj.; dominați(un)e, s. f.; predomina, vb., din fr.
dominá vb., ind. prez. 1 sg. domín, 3 sg. și pl. domínă