DOMICILIÁ, domiciliez, vb. I. Intranz. A-și avea domiciliul undeva; a locui. [Pr.: -li-a] – Din fr. domicilier.DOMICILIÁ vb. I. intr. A locui, a-și avea domiciliul undeva. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / fr. domicilier].DOMICILIÁ vb. intr. 1. a locui, a-și avea domiciliul undeva. 2. a indica, a preciza localitatea unde trebuie plătit la scadență un efect de comerț. ( fr. domicilier
)DOMICILIÁ vb. v. locui.domiciliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. domiciliéz, 3 sg. și pl. domiciliáză, 1 pl. domiciliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. domiciliéze; ger. domiciliínd (sil. -li-ind)A DOMICILIÁ ~éz intranz. A-și avea domiciliu; a locui. [Sil. -li-a] /fr. domicilier