DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. ( fr. domestiquer)DOMESTICÍ vb. a îmblânzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)domesticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. domesticeáscăDOMÉSTIC, -Ă, domestici, -ce, adj. 1. (Despre animale) Care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri. 2. Care este legat de casă, de gospodărie, de familie, specific vieții gospodărești; p. ext. intim, privat. – Din fr. domestique, lat. domesticus.A DOMESTICÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face domestic; a îmblânzi. 2) A face să se domesticească. /Din domesticA SE DOMESTICÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai liniștit sau mai sociabil. /Din domesticDOMÉSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre animale) Care trăiește pe lângă casă, s-a deprins cu omul și este folosit în avantajul acestuia. 2) rar
Care se referă la casă sau la gospodărie; casnic; gospodăresc. /fr. domestique, lat. domesticusDOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (Despre animale) Care trăiește lângă casa omului; de casă. 2. (Despre ocupații, condiții de trai) De casă, familial. [Cf. fr. domestique, lat. domesticus].DOMÉSTIC, -Ă adj. 1. (despre animale) care trăiește pe lângă casa omului. 2. (despre ocupații, condiții de trai) de casă, familial; (referitor la un interior de apartament) intim. ( fr. domestique, lat. domesticus)DOMÉSTIC adj. 1. (înv.) dumesnic. (Animal ~.) 2. v. casnic. 3. casnic, menajer. (Aparat de uz ~.) 4. v. intim.DOMÉSTIC adj. v. intern.A domestici ≠ a sălbăticiDomestic ≠ sălbaticdoméstic (doméstică), adj. – 1. (Despre animale) Care trăiește pe lîngă casă. – 2. Care este legat de casă. Lat. domesticus (sec. XIX). Este dublet neol. de la dume(t)nic, adj. dispărut (sec. XVII), și de la dumes(t)nic, adj. (domestic; blînd, liniștit; Bucov., fertil), care pare a fi rezultat al unei încrucișări cu sl. domaštinŭ (Cihac, II, 105; Pușcariu 556; Candrea-Dens., 522; REW 2732). – Der. domestici, vb. (a îmblînzi), din fr. domestiquer; dumesnici, vb. (a îmblînzi); dumes(t)nicie, s. f. (blîndețe); nedumes(t)nicie, (încăpățînare; posomoreală).doméstic adj. m., pl. doméstici; f. sg. doméstică, pl. doméstice