DOINÍRE, doiniri, s. f. Faptul de a doini; (concr.) doină. – V. doini.DOINÍRE s. doinit, (pop.) trăgănare.doiníre s. f. (sil. doi-), g.-d. art. doinírii; pl. doiníriDOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.A DOINÍ ~ésc 1. tranz. (doine)
A interpreta din gură, din fluier sau din frunză. 2. intranz. A cânta o doină. /Din doinăDOINÍ vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)doiní vb. (sil. doi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 sg. și pl. doineáscă