DIVINIZÁ, divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rândul zeilor, al divinităților. [ fr. diviniser].DIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităților. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. ( fr. diviniser
)DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (În antichitate, unii eroi erau ~.) 3. v. adora.divinizá vb., ind. prez. 1 sg. divinizéz, 3 sg. și pl. divinizeázăA DIVINIZÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A trece în rândul divinităților; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane, ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerată (ca pe o divinitate); a respecta în mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /fr. diviniser