DISTRUCTÍV, -Ă, distructivi, -e, adj. Care distruge; distrugător, nimicitor. [Var.: destructív, -ă adj.] – Din fr. destructif (după distruge).
DISTRUCTÍV, -Ă adj. Distrugător, nimicitor. [Var. destructiv, -ă adj. / fr. destructif, după distruge].
DISTRUCTÍV, -Ă adj. distrugător. ( fr. destructif)
DISTRUCTÍV adj. v. distrugător.
Distructiv ≠ constructiv
distructív adj. m., pl. distructívi; f. sg. distructívă, pl. distructíve
DISTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care distruge; distrugător; nimicitor; zdrobitor; ucigător. /fr. distructif