DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [ distona].DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. ( germ. distonant)DISTONÁNT adj. 1.
v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.distonánt adj. m., pl. distonánți; f. sg. distonántă, pl. distonánteDISTONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant