DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.
DISTÍH s.n. 1. (În versificația antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [ lat., gr. distichos – care are două versuri].
DISTÍH, -Ă adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte și de alta a unui ax. [ germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri].
DISTÍH¹ s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. ( fr. distique, gr. distikhon)
DISTÍH², -Ă adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte și de alta a unui ax. ( germ. distich, gr. distikhos)
distíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. distíhuri
DISTÍH ~uri n. Grup de două versuri, de obicei cu structură metrică diferită, care exprimă împreună un gând și alcătuiește o strofă. /fr. distique, lat. distichon