DISJUNCTÓR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.
DISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].
DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerințelor unei funcționări corecte. ( fr. disjoncteur)
disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. disjunctoáre
DISJUNCTÓR ~oáre n. Dispozitiv acționat automat sau prin comandă și folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /fr. disjuncteur
conjunctór-disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. conjunctoáre-disjunctoáre