DISCÚȚIE, discuții, s. f. 1. Schimb de păreri, de vederi; convorbire, conversație. ♦ Conversație animată în contradictoriu; controversă, dispută; ceartă. ◊ Loc. adv. Fără discuție = fără îndoială; neîndoios, indiscutabil. ◊ Expr. Nu (mai) încape discuție = desigur. 2. Cercetare, analiză, examinare, dezbatere minuțioasă a unei probleme, făcută de obicei în cadrul unui colectiv organizat. [Var.: discuțiúne s. f.] – Din fr. discussion.
DISCÚȚIE s.f. 1. Convorbire, conversație, schimb de păreri. ♦ Contrazicere; dispută. 2. (La pl.) Schimb de păreri, discutare a unei anumite chestiuni; dezbateri. [Gen. -iei, var. discuțiune s.f. / cf. fr. discussion, lat. discussio].
DISCÚȚIE s. f. 1. convorbire, schimb de păreri. ♦ dezbatere contradictorie; dispută. 2. cercetare, examinare minuțioasă a unei probleme. ♦ fără ~ = desigur; nu încape ~ = în mod sigur. ( fr. discussion, lat. discussio)
DISCÚȚIE s. 1. conversație, convorbire, dialog, (livr.) colocviu, (pop. și fam.) sfat, vorbă, (Ban.) turvin, (înv.) voroavă, (înv., în Transilv.) beseadă, (turcism înv.) musaferea, (fam.) parolă, șuetă. (O ~ agreabilă cu …) 2. v. dezbatere. 3. v. controversă. 4. v. ceartă. 5. v. neînțelegere.
discúție s. f. (sil. -ți-e), art. discúția (sil. -ți-a), g.-d. art. discúției; pl. discúții, art. discúțiile (sil. -ți-i-)
DISCÚȚIE ~i f. 1) Schimb de păreri referitor la o chestiune în vederea unei hotărâri; dezbatere. ◊ Fără ~ fară a se pune la îndoială; în mod obligatoriu. 2) Schimb de vorbe sau de idei pe cale orală; dialog; convorbire. 3) Schimb de păreri contradictorii. [Art. discuția; G.-D. discuției; Sil. -ți-e] /fr. discussion