DIFTONGÁRE, diftongări, s. f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei. – V. diftonga.
DIFTONGÁRE s.f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei; transformare a unor elemente vocalice în diftongi. [ diftonga].
diftongáre s. f. (sil. mf. -fton), g.-d. art. diftongării; pl. diftongări
DIFTONGÁ, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.
A DIFTONGÁ ~ghéz tranz. (vocale) A face să se diftongheze. /fr. diphtonguer
A SE DIFTONGÁ se ~gheáză intranz. (despre sunete vocale) A se transforma în diftong. /fr. diphtonguer
DIFTONGÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].
DIFTONGÁ vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. ( fr. diphtonguer)
diftongá vb. (sil. mf. -fton-), ind. prez. 1 sg. diftonghéz, 3 sg. și pl. diftongheáză