DIFERENȚIÁ, diferențiez, vb. I. 1. Tranz. A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice. 2. Refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. Tranz. (Mat.) A calcula o diferențială. [Pr.: -ți-a] – Din fr. différencier.DIFERENȚIÁ1 vb. I. tr., refl. A (se) deosebi; a se stabili sau a face să se stabilească deosebiri. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / fr. différencier].DIFERENȚIÁ2 vb. I. tr. A calcula o diferență sau o derivată. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / fr. différentier].DIFERENȚÍA vb. I. tr., refl. a (se) deosebi, a (se) distinge între două sau mai multe ființe ori lucruri. II. (mat.) a calcula o diferențială. ( fr. différencier
)DIFERENȚIÁ vb. 1. v. deosebi. 2. v. diferi.diferențiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. diferențiéz, 3 sg. și pl. diferențiáză, 1 pl. diferențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. diferențiéze; ger. diferențiínd (sil. -ți-ind)A DIFERENȚIÁ ~éz tranz. 1) (ființe, lucruri) A delimita, stabilind diferența. 2) mat. (funcții) A stabili prin calcul diferențial. [Sil. -ți-a] /fr. différencierA SE DIFERENȚIÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A se impune prin trăsături distincte; a se manifesta în mod deosebit; a se reliefa; a diferi; a se deosebi. [Sil. -ți-a] /fr. différencier A (se) diferenția ≠ a (se) asemăna