DIAFÍZĂ, diafize, s. f. (Anat.) Porțiunea din mijloc a unui os lung. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphyse.
DIAFÍZĂ s.f. Partea de mijloc a unui os lung, situată între cele două epifize. [ fr. diaphyse, cf. gr. diaphysis – interstițiu].
DIAFÍZĂ s. f. partea mediană a unui os lung. ( fr. diaphyse)
diafíză s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diafízei; pl. diafíze
DIAFÍZĂ ~e f. Corpul unui os lung, aproape cilindric, cuprins între cele două extremități numite epifize. [Sil. di-a-] /fr. diaphyse