DEZMOȘTENÍT, -Ă, dezmoșteniți, -te, adj. 1. Care a fost înlăturat de la o moștenire. 2. Fig. (Adesea substantivat) Lipsit de bunurile, de bucuriile vieții; care se află în stare de sărăcie, de mizerie. – V. dezmoșteni.DEZMOȘTENÍ, dezmoștenesc, vb. IV. Tranz. A lipsi pe cineva de dreptul de moștenire, a înlătura pe cineva de la o moștenire. ♦ Fig. A priva pe cineva de un drept al său; a frustra. – Dez- + moșteni (după fr. déshériter).A DEZMOȘTENÍ ~ésc tranz. A lipsi (prin testament) de moștenire. /dez- + a moșteniDEZMOȘTENÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEZMOȘTENI. 3) și substantival fig. (despre persoane) Care se află în stare de sărăcie; lipsit (total) de bunuri materiale. 3) fig. Care este privat (total) de drepturi. /v. a
dezmoșteniDEZMOȘTENÍ vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Și-a ~ fiul.)dezmoștení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmoștenésc, imperf. 3 sg. dezmoșteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmoșteneáscă