DEZMORȚÍ, dezmorțesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. Refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai puțin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheța. – Dez- + [a]morți.DEZMORȚÍ vb. v. dezgheța.dezmorțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmorțésc,
imperf. 3 sg. dezmorțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmorțeáscăA DEZMORȚÍ ~ésc tranz. A face să se dezmorțească. /dez- + a amorțiA SE DEZMORȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau părți ale corpului lor) A reveni din starea de amorțeală; a se dezgheța. 2) (despre pământ) A se m**a din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A ieși din starea de inerție. 4) (despre natură) A se trezi la viață; a renaște; a reînvia. /dez- + a amorți A se dezmorți ≠ a înțepeni