DEZMETICÍRE, dezmeticiri, s. f. (Adesea fig.) Faptul de a (se) dezmetici. [Var.: dezmetecíre s. f.] – V. dezmetici.DEZMETICÍRE s. v. revenire.Dezmeticire ≠ buimăcire, năucire, zăpăciredezmeticíre s. f., g.-d. art. dezmeticírii; pl. dezmeticíriDEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire ( mattus „beat”).A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /lat. dismatticire
A SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /lat. dismatticireDEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăciA se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăcidezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscă