DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Adesea fig.) A-și reveni sau a face să-și revină dintr-o stare de amețeală, de spaimă etc., a (se) dezmeți. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire ( mattus „beat”).DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmeticeáscăDEZMÉTIC, -Ă, dezmetici, -ce, adj. (Rar; adesea substantivat) Bezmetic. – Cf.
bezmetic.A DEZMETICÍ ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /lat. dismatticireA SE DEZMETICÍ mă ~ésc intranz. A-și reveni după o emoție puternică; a-și veni în fire. /lat. dismatticireDEZMÉTIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăciA se dezmetici ≠ a se ameți, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăcidezmétic adj. m., pl. dezmétici; f. sg. dezmétică, pl. dezmétice