DEZLĂNȚUÍT, -Ă, dezlănțuiți, -te, adj. Care se manifestă cu o putere ce nu poate fi stăvilită. – V. dezlănțui.DEZLĂNȚUÍT adj. debordant, furtunos, impetuos, năvalnic, nestăpânit, nestăvilit, tumultuos. (Un ritm ~.)DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, vb. IV. Refl. și tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + suf. -ui (după fr. déchaîner).A DEZLĂNȚUÍ dezlănțui tranz.
A face să se dezlănțuie. /dez- + lanț + suf. ~uiA SE DEZLĂNȚUÍ pers. 3 se dezlănțuie intranz. (despre acțiuni, stări, fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se declanșa; a izbucni; a irupe. /dez- + lanț + suf. ~uiDEZLĂNȚUÍ vb. 1. v. stârni. 2. v. stârni. 3. v. clocoti.A dezlănțui ≠ a fereca, a încătușa, a înlănțuidezlănțuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezlănțui, 3 sg. și pl. dezlănțuie, imperf. 3 sg. dezlănțuiá