DEZLÂNÁRE, dezlânări, s. f. Faptul de a se dezlâna. – V. dezlâna.
DEZLÂNÁRE s. v. destrămare, scămoșare.
dezlânáre s. f., g.-d. art. dezlânării; pl. dezlânări
DEZLÂNÁ, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Dez- + lână.
A DEZLÂNÁ ~éz tranz. A face să se dezlâneze. /dez- + lână
A SE DEZLÂNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre fire textile sau obiecte formate din astfel de fire) A forma scamă la suprafață; a se scămoșa. 2) (despre obiecte împletite din lână) A se desface îndepărtându-se fir de fir; a se deșira; a se răsfira. 3) fig. (despre gânduri, stil etc.) A-și pierde concizia; a deveni prolix. /dez- + lână
DEZLÂNÁ vb. v. destrăma, rări, scămoșa.
dezlâná vb., ind. prez. 3 sg. dezlâneáză