DEZINTEGRÁRE, dezintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei. – V. dezintegra.
DEZINTEGRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei. [ dezintegra].
DEZINTEGRÁRE s. dezagregare. (~ unui corp.)
Dezintegrare ≠ integrare
dezintegráre s. f. (sil. -gra-; mf. dez-), g.-d. art. dezintegrării, pl. dezintegrări
DEZINTEGRÁ, dezintegréz, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ◊ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer.
A DEZINTEGRÁ ~éz tranz. A face să se dezintegreze; a dezagrega. /fr. désintégrer
A SE DEZINTEGRÁ se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezagrega. /fr. désintégrer
DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma în nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. 2. tr. (Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [ fr. désintégrer].
DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (despre nucleul atomic) a (se) transforma spontan în alte nuclee atomice, prin emiterea de particule sau prin rupere în fragmente. II. tr. (fig.) a distruge integritatea unui lucru. ( fr. désintégrer)
DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)
A dezintegra ≠ a integra
dezintegrá vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintegréz, 3 sg. și pl. dezintegreáză