DEZGROPÁ, dezgróp, vb. I. Tranz. 1. A scoate un cadavru sau osemintele cuiva din mormânt; a exhuma, a deshuma. ♦ Fig. A scoate la iveală (lucruri uitate). 2. A scoate din pământ, a aduce la suprafață, prin săpături, un obiect îngropat. – Dez- + [în]gropa.
DEZGROPÁ vb. 1. v. deshuma. 2. a scoate. (A ~ un bolovan din pământ.)
dezgropá vb., ind. prez. 1 sg. dezgróp, 3 sg. și pl. dezgroápă; ger. dezgropând
A DEZGROPÁ dezgróp tranz. 1) (obiecte, plante îngropate) A scoate din groapă (prin săpături); a aduce la suprafață. 2) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a deshuma; a exhuma. 3) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezmormânta. /dez- + a [în]gropa
A dezgropa ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta,