DEZGHIOCÁRE, dezghiocări, s. f. Acțiunea de a dezghioca; dezghiocat1. – V. dezghioca.
DEZGHIOCÁRE s. dezghiocat. (~ porumbului de pe știuleți.)
dezghiocáre s. f. (sil. -ghio-), g.-d. art. dezghiocării; pl. dezghiocări
DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface și a îndepărta învelișul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănușile sau boabele de pe știuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.
A DEZGHIOCÁ dezghióc tranz. 1) (păstăi) A desface pentru a scoate boabele. 2) (prune, caise etc.) A desprinde de pe sâmbure. 3) (știuleți de porumb) A curăța de grăunțe. /lat. disglubicare
DEZGHIOCÁ vb. 1. (înv. și pop.) a smicura, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe știuleți.) 2. (prin Olt. și Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.)
dezghiocá vb. (sil. -ghio-), ind. prez. 1 sg. dezghióc, 3 sg. și pl. dezghioácă; conj. prez. 3 sg. și pl. dezghioáce