DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.
DEZECHILÍBRU s.n. 1. Lipsă de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintală; pierdere a judecății. [Pl. -re. / fr. déséquilibre].
DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. ( fr. déséquilibre)
DEZECHILÍBRU s. zdruncinătură, (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)
Dezechilibru ≠ echilibru
dezechilíbru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), art. dezechilíbrul; pl. dezechilíbre
DEZECHILÍBRU ~e n. 1) Lipsă de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihică caracterizată prin lipsă de judecată clară; tulburare mintală. /fr. déséquilibre