DEVANSÁRE, devansări, s. f. Faptul de a devansa. – V. devansa.DEVANSÁRE s.f. Acțiunea de a devansa și rezultatul ei; devans. [ devansa].DEVANSÁRE s. 1. v. depășire. 2. v. grăbire.devansáre s. f., g.-d. art. devansării; pl. devansăriDEVANSÁ, devansez, vb. I. Tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăși. 2. A săvârși sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acțiune, un fapt). – Din fr. devancer.A DEVANSÁ ~éz tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a depăși. 2) A face să se devanseze. /fr. devancer
A SE DEVANSÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce înainte de timpul prevăzut sau cel normal. /fr. devancerDEVANSÁ vb. I. tr. 1. A întrece, a depăși. 2. (Rar) A grăbi (desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc.). [ fr. devancer].DEVANSÁ vb. tr. 1. a întrece, a depăși. 2. a grăbi desfășurarea, săvârșirea unui fapt etc. ( fr. dévancer)DEVANSÁ vb. 1. v. depăși. 2. v. grăbi.devansá vb., ind. prez. 1 sg. devanséz, 3 sg. și pl. devanseáză