DESPRIMĂVĂRÁRE s. f. Faptul de a se desprimăvăra. ♦ Trecere de la iarnă la primăvară; început de primăvară. – V. desprimăvăra.
desprimăvăráre s. f., g.-d. art. desprimăvărării
DESPRIMĂVĂRÁ, pers. 3 desprimăvărează, vb. I. Refl. 1. A veni primăvara, a se face primăvară. 2. (Rar; despre elemente din natură) A lua aspect de primăvară. – Des¹– + primăvară.
A SE DESPRIMĂVĂRÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se face primăvară. /des- + primăvară
DESPRIMĂVĂRÁ vb. a se împrimăvăra, (prin Transilv.) a se primăvăra. (S-a ~ și natura reînvie.)
desprimăvărá vb., ind. prez. 3 sg. desprimăvăreáză