DEȘOCÁT, -Ă, deșocați, -te, adj. Care a fost scos din starea de șoc. – V. deșoca.
DEȘOCÁ, deșochez, vb. I. Tranz. (Med.) A scoate pe cineva din starea de șoc (2). – Des 1- + șoca.
A DEȘOCÁ deșóc tranz. A scoate dintr-o stare de șoc. /des- + a șoca
DEȘOCÁ vb. tr. a scoate pe cineva din starea de șoc prin aplicarea de diferite tehnici terapeutice. (după fr. déchocage)
deșocá vb. → șoca