DESHĂMA

DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des¹– + [în]hăma.deshămá vb., ind. prez. 1 sg. deshám,

3 sg. deshámăA DESHĂMÁ deshám tranz. (cai) A scoate din ham. /des- + a [în]hămaA deshăma ≠ a înhăma