DESHĂMÁ, deshám, vb. I. Tranz. A scoate hamul de pe cal; a desprinde calul de la un vehicul. – Des¹– + [în]hăma.
deshămá vb., ind. prez. 1 sg. deshám, 3 sg. deshámă
A DESHĂMÁ deshám tranz. (cai) A scoate din ham. /des- + a [în]hăma
A deshăma ≠ a înhăma