DESFOIÁ, desfói, vb. I. 1. Tranz. A desprinde, a smulge petalele unei flori. 2. Refl. (Despre flori sau boboci) A înflori, a se deschide. – Des¹– + [în]foia.
DESFOIÁ vb. v. înflori.
desfoiá vb. (sil. -fo-ia), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. desfói, 3 sg. și pl. desfoáie; ger. desfoínd
A DESFOIÁ desfói tranz. 1) (flori) A lipsi de petale. 2) (copaci) A lipsi de frunze; a desfrunzi. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia
A SE DESFOIÁ pers. 3 se desfoáie intranz. (despre flori, boboci) A-și răsfira petalele; a se deschide; a se desface. [Sil. -fo-ia] /des- + [în]foia