DESCĂRCÁRE, descărcări, s. f. Acțiunea de a (se) descărca și rezultatul ei; descărcat. – V. descărca.
DESCĂRCÁRE s. 1. descărcat, deșertare, deșertat, golire, golit. (~ conținutului unei roabe.) 2. tragere, (înv. și pop.) s*******e. (~ pistolului.)
Descărcare ≠ încărcare
descărcáre s. f., g.-d. art. descărcării; pl. descărcări
DESCĂRCÁ, descárc, vb. I. Tranz. 1. A goli, parțial sau în întregime, un vehicul de transport; a da jos încărcătura. 2. A suprima sau a micșora forțele care acționează asupra unei piese, unei construcții, unui sistem tehnic etc. care ar putea produce deformarea acestuia. 3. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. ♦ A face să ia foc, a declanșa o armă; a trage, a s*****i un foc de armă. ♦ A consuma energia înmagazinată de un acumulator electric. ♦ Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde încărcătura electrică. ♦ Refl. (Despre trăsnet sau furtună) A se dezlănțui. 4. Fig. A da curs liber unor stări sufletești, a se elibera sufletește (împărtășind ceva cuiva). ♦ Refl. A se ușura de o vină, de un păcat etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și descărca conștiința (sau inima) = a-și ușura conștiința, făcând confidențe cuiva. 5. A declara în mod oficial că o gestiune a fost corectă și că nu e nimic de imputat gestionarului. – Lat. discarricare.
A DESCĂRCÁ descárc tranz. 1) (mij-loace de transport, recipiente) A elibera de materialele încărcate. 2) A elibera de încărcătură. 3) (arme de foc) A pune în acțiune, efectuând o împușcătură. 4) (piese, instalații etc.) A ușura, micșorând sau suprimând forțele care acționează. 5) (corpuri încărcate cu electricitate) A face să se descarce. 6) fig. (persoane sau instituții) A scuti de anumite obligații. /lat. discarricare
A SE DESCĂRCÁ mă descárc intranz. 1) (despre corpuri încărcate cu electricitate) A-și pierde încărcătura electrică. 2) fig. (despre persoane) A se ușura sufletește împărtășind cuiva un sentiment, un gând, o suferință; a se răcori. 3) (despre trăsnet) A se produce brusc. /lat. discarricare
DESCĂRCÁRE ~ări f. v. A DESCĂRCA și A SE DESCĂRCA. ◊ ~ electrică fenomen constând în micșorarea sau în pierderea capacității electrice a unui corp ~ări atmosferice fenomene electrice produse în atmosferă. /v. a descărca
DESCĂRCÁ vb. 1. a deșerta, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvânta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (~ roaba.) 2. a trage, (înv. și pop.) a s*****i. (A ~ pistolul.)
A descărca ≠ a încărca
descărcá (descárc, descărcát), vb. – 1. A da jos sau a ușura încărcătura. – 2. A despovăra, a dezvinovăți, a absolvi. – 3. A trage (cu o armă de foc). – 4. A scoate încărcătura dintr-o armă de foc. – Mr., megl. discarc. Lat. dĭscarrĭcāre (Densusianu, Hlr., I, 169; Pușcariu 507; Candrea-Dens., 258; REW 2652; Tiktin); cf. alb. skarkoń, it. discar(i)care, prov., sp. descargar, port. descarregar. – Der. descărcat, s. n. (descărcare); descărcător, s. n. (dispozitiv de descărcare); descărcătură, s. f. (descărcare).
descărcá vb., ind. prez. 1 sg. descárc, 3 sg. și pl. descárcă