DEROCÁRE, derocări, s. f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. – V. deroca.
DEROCÁRE s.f. Acțiunea de a deroca și rezultatul ei. [ deroca].
derocáre s. f., g.-d. art. derocării
DEROCÁ, derochéz, vb. I. Tranz. A curăța albia unui râu de mâl, de nisip etc. – Din fr. dérocher.
DEROCÁ vb. I. tr. A îndepărta stâncile din albia unui râu, de pe un teren. [P.i. derochéz. / cf. fr. dérocher].
DEROCÁ vb. tr. a sparge, a îndepărta stâncile subacvatice, de pe un teren etc. ( fr. dérocher)
derocá vb., ind. prez. 1 sg. derochéz, 3 sg. și pl. derocheáză