DERIVÁTĂ, derivate, s. f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea funcției și creșterea variabilei, când creșterea variabilei tinde către zero. – Din fr. derivée.
DERIVÁTĂ s.f. (Mat.) Limita raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea variabilei când aceasta tinde către zero. [Cf. fr. dérivée].
derivátă (mat.) s. f., pl. deriváte
DERIVÁT, -Ă, derivați, -te, adj., (II 1) derivați, s. m., (II 2, 3, 4) derivate, s. n. I. 1. Adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o cale de comunicație pe alta. ♦ (Despre căi de comunicație, canale) Abătut, ramificat din traseul principal. II. 1. S. m. (Chim.) Substanță preparată din alta și care de obicei păstrează structura de bază a substanței din care provine. 2. S. n. Produs industrial extras dintr-o materie primă. 3. S. n. Cuvânt care derivă din alt cuvânt. 4. S. n. Lucru care rezultă, derivă (1) din altul. – V. deriva.
DERIVÁT1 ~te n. 1) gram. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 2) Produs industrial obținut dintr-o materie primă. /v. a deriva
DERIVÁT2 ~ți m. Substanță preparată din altă substanță păstrând structura de bază a acesteia. /v. a deriva
DERIVÁTĂ ~e f. mat. Limită a rapor-tului dintre creșterea unei funcții și creșterea variabilei, când aceasta tinde spre zero. /fr. dérivée
DERIVÁT, -Ă adj. 1. Care derivă, decurge. 2. (Despre o apă) Abătut din cursul său, din albia sa naturală. // s.m. și n. Substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. // s.n. 1. Produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. Cuvânt format prin derivare de la alt cuvânt. 3. Lucru care derivă din altul. [ deriva].
DERIVÁT I. s. m. substanță preparată din altă substanță și care se aseamănă ca structură moleculară cu substanța din care provine. II. s. n. 1. produs industrial care se extrage dintr-o anumită materie primă. 2. cuvânt format prin derivare de la un alt cuvânt. 3. lucru care derivă din altul. III. s. f. (mat.) limita (finită) a raportului dintre creșterea unei funcții și creșterea argumentului, când acesta tinde către zero. ( deriva, după fr. dérivée)
derivát (chim.) s. m., pl. deriváți
derivát (produs industrial, cuvânt) s. n., pl. deriváte