DEPRIMÁRE, deprimări, s. f. Stare a celui descurajat; depresiune (II), descurajare, mâhnire. – V. deprima.DEPRIMÁRE s.f. Depresiune, mâhnire, descurajare. [ deprima].DEPRIMÁRE s. f. depresiune (4), descurajare, dezolare. ( deprima)DEPRIMÁRE s. v. descurajare.deprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. deprimării; pl. deprimăriDEPRIMÁ, deprím, vb. I. Tranz. A provoca (cuiva) o stare de depresiune sau de descurajare; a mâhni, a întrista, a descuraja (pe cineva). – Din fr. déprimer.A DEPRIMÁ deprím tranz. (persoane) A aduce în stare de depresiune; a dezola. /fr. déprimer
DEPRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja. [P.i. deprím. / fr. déprimer, cf. it. deprimere].DEPRIMÁ vb. tr. a provoca cuiva o depresiune (4), a mâhni, a întrista, a dezola. ( fr. déprimer, lat. deprimere)DEPRIMÁ vb. v. descuraja.A deprima ≠ a îmbărbăta, a încurajadeprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. deprím, 3 sg. și pl. deprímă