DEPORTÁT, -Ă, deportați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în deportare. – V. deporta. Cf. fr. déporté.
DEPORTÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află în deportare. [ deporta].
DEPORTÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se află în deportare. (după déporté)
DEPORTÁT s. (JUR., POL.) surghiunit.
deportát adj. m., s. m., pl. deportáți; f. sg. deportátă, pl. deportáte
DEPORTÁ, deportéz, vb. I. Tranz. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.
A DEPORTÁ ~éz tranz. (persoane) A trimite forțat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /fr. deporter, lat. deportare
DEPORTÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată; exilat; surghiunit. /v. a deporta
DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [ fr. déporter, it., lat. deportare].
DEPORTÁ vb. tr. a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă; a exila. ( fr. déporter, lat. deportare)
DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)
deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. și pl. deporteáză