DEPONÉNT1, -Ă, deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.DEPONÉNT2, -Ă, deponenți, -te s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.DEPONÉNT adj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens].DEPONÉNT, -Ă s.m. și f. Depunător de bani, de hârtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].DEPONÉNT1, -Ă adj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. ( fr. déponent
, lat. deponens)DEPONÉNT2, -Ă s. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. ( lat. deponens, it. deponente)DEPONÉNT s. (JUR., EC.) depunător. (~ la CEC.)deponént (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponénți; f. sg. deponéntă, pl. deponénteDEPONÉNT1 ~tă (~ți, ~te) gram. (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /lat. deponens, ~ntisDEPONÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /fr. deponent, lat. deponens, ~ntis