DEPOLARIZÁRE, depolarizări, s. f. Acțiunea de a depolariza și rezultatul ei. – V. depolariza.DEPOLARIZÁRE s.f. Acțiunea de a depolariza ți rezultatul ei; depolarizație. [ depolariza].DEPOLARIZÁRE s. (CHIM.) depolarizație.depolarizáre s. f. → polarizareDEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.A DEPOLARIZÁ ~éz tranz. A face să se depolarizeze. /fr. dépolariserA SE DEPOLARIZÁ se ~eáză intranz. (despre electrozi, fascicule de lumină) A pierde capacitatea de polarizare. /fr. dépolariser
DEPOLARIZÁ vb. I. tr. 1. A împiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumină în lumină naturală, făcând să dispară starea lui de polarizare. [Cf. fr. dépolariser]. DEPOLARIZÁ vb. tr. 1. a micșora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radiații electromagnetice). 2. a împiedica inducția și polarizația electrică a unui corp. ◊ a frâna sau a micșora polarizarea electrozilor. ( fr. dépolariser)A depolariza ≠ a polarizadepolarizá vb., ind. prez. 1 sg. depolarizéz, 3 sg. și pl. depolarizeáză