DEPEIZÁ vb. I. tr., refl.
(Franțuzism) A lua, a smulge de la locul de baștină, a dezrădăcina. ♦ (Fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, a (se) însingura. [Pron. -pe-i-, p.i. -zez. / fr. dépayser].DEPEIZÁ vb. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine. ◊ (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina. ( fr. dépayser)depeizá vb. (sil. -pe-i-), ind. prez. 3 sg. depeizeáză