DEPĂRTÁRE, depărtări, s. f. 1. Faptul de a (se) depărta. ♦ (Concr.) Loc situat la mare distanță de vorbitor. 2. Distanță. ◊ Loc. adj. și adv. Din depărtare (sau depărtări) = de departe, de la mare distanță. – V. depărta.DEPĂRTÁRE s. 1. v. îndepărtare. 2. dezlipire, îndepărtare. (~ lui de casă.) 3. distanțare, îndepărtare, rărire, spațiere. (~ literelor unui cuvânt.) 4. v. distanță. 5. distanță, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între cei doi stâlpi?)Depărtare ≠ apropieredepărtáre s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtăriDEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. 1. Refl. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3.
Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe.DEPĂRTÁRE ~ări f. 1) v. A DEPĂRTA. 2) Interval dintre două puncte în spațiu; distanță. ◊ Din ~ de departe; dintr-un loc îndepărtat. 3) Loc situat departe de vorbitor. /v. a depărta DEPĂRTÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. v. spația. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se îndepărta, v. înstrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.A (se) depărta ≠ a (se) apropiadepărtá vb., ind. prez. 1 sg. depărtéz, 3 sg. și pl. depărteáză