DEOCHETURĂ

DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea

+ suf. -ătură.DEOCHETÚRĂ s. v. deochi.deochetúră s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri