DÉNIE, denii, s. f. (În ritualul creștin ortodox) Slujbă religioasă de seară în fiecare zi a săptămânii dinaintea Paștilor. – Din sl. [bŭ]dĕnije, scr. denije.
DÉNIE s. (BIS.) (prin Transilv.) rugă. (~ din Vinerea Mare.)
dénie (dénii), s. f. – Serviciu religios nocturn. Se spune astăzi aproape exclusiv despre slujba din Săptămîna Mare. – Var. (înv.) bdenie. Sl. bŭdĕnije „veghe” (Cihac, II, 94; Tiktin), cf. sb. denije.
dénie s. f. (sil. -ni-e), art. dénia (sil. -ni-a), g.-d. art. déniei; pl. dénii, art. déniile (sil. -ni-i-)
DÉNIE ~i f. Slujbă religioasă de seară (în săptămâna de dinaintea Paștilor). [Art. denia; G.-D. deniei; Sil. -ni-e] /sl. budĕnije