DEMÍTE, demít, vb. III. Tranz. A scoate pe cineva dintr-o demnitate, dintr-o funcție etc.; a destitui, a concedia. – Din fr. démettre, lat. demittere.
DEMÍTE vb. III. tr. A forța (pe cineva) să-și dea demisia; a destitui. [P.i. demít. / lat. demittere, cf. fr. démettre].
DEMÍTE vb. tr. a destitui. ( lat. demittere, fr. démettre)
DEMÍTE vb. v. destitui.
demíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. demít, 1 pl. demítem; conj. prez. 3 sg. și pl. demítă; ger. demițând; part. demís
A DEMÍTE demít tranz. (persoane) A forța să-și dea demisia. /fr. démettre, lat. demittere