DELIMITÁ, delimitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) stabili, a (se) fixa limitele unui lucru; a (se) mărgini, a (se) limita. ♦ A (se) contura.
DELIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini. ♦ A (se) contura. [ fr. délimiter, it. lat. delimitare].
DELIMITÁ vb. tr., refl. a (se) mărgini, a (se) limita, a (se) contura. ( fr. délimiter, lat. delimitare)
DELIMITÁ vb. 1. a circumscrie, a demarca, a hotărnici, a limita, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. (A ~ un teren.) 2. v. mărgini. 3. v. profila. 4. v. restrânge.
delimitá vb., ind. prez. 1 sg. delimitéz, 3 sg. și pl. delimiteáză
A DELIMITÁ ~éz tranz. 1) A determina prin trasarea anumitor limite; a demarca; a țărmuri. 2) A reduce la anumite limite; a restrânge; a limita. 3) A stabili cu exactitate; a preciza; a determina; a defini. /fr. délimiter, lat. delimitare
A SE DELIMITÁ se ~eáză intranz. A căpăta limite precise; a se închega în contururi precise; a se profila; a se contura; a se zugrăvi; a se desena. /fr. déli-miter, lat. delimitare