DELEGÁ, delég, vb. I. Tranz. A transmite cuiva dreptul de a acționa ca reprezentant al unei persoane sau al unei instituții. ♦ A însărcina pe cineva, pe timp limitat, cu executarea, supravegherea sau organizarea unei lucrări. – Din fr. déléguer, lat. delegare.
DELEGÁ vb. I. tr. A împuternici pe cineva cu dreptul de a acționa (în numele celui care-i dă împuternicirea); a da o delegație cuiva. ♦ A transmite prin delegație (o autoritate, o putere, o creanță etc.). [P.i. delég, se conjugă ca lega. / fr. déléguer, cf. lat. delegare].DELEGÁ vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. ( fr. déléguer, lat. delegare)DELEGÁ vb. v. autoriza.delegá vb., ind. prez. 1 sg. delég, 3 sg. și pl. deleágăA DELEGÁ delég tranz. (persoane) 1) A însărcina cu o delegație. 2) A numi temporar responsabil de efectuarea sau de organizarea unor lucrări. /fr. déléguer, lat. delegare