DELĂSÁRE, delăsări, s. f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență față de o muncă începută. – V. delăsa.DELĂSÁRE s.f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență. [ delăsa].DELĂSÁRE s. 1. v. indiferență. 2. v. neglijență.delăsáre s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsăriDELĂSÁ, delás, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijență față de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.
A SE DELĂSÁ mă delás intranz. 1) A deveni nepăsător față de propria sa persoană. 2) A manifesta nepăsare față de o lucrare începută. /fr. délaisserDELĂSÁ vb. I. refl. A dovedi nepăsare, a se lăsa de, a neglija, a părăsi o muncă începută. [P.i. delás, se conjugă ca lăsa. / Cf. fr. délaisser]. DELĂSÁ vb. refl. a dovedi nepăsare, a părăsi o muncă începută. ( fr. délaisser)delăsá vb. → lăsa