DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. – V. dejuca.
DEJUCÁRE s.f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. [ dejuca].
DEJUCÁRE s. v. zădărnicire.
dejucáre s. f., g.-d. art. dejucării; pl. dejucări
DEJUCÁ, dejóc, vb. I. Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [Var.: (înv.) desjucá vb. I] – De(s) + juca.
A DEJUCÁ dejóc tranz. (acțiuni, planuri, uneltiri) A face să devină zadarnic; a face să eșueze; a zădărnici; a împiedica; a contracara. /de[s] + a juca
DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i. dejóc. / de- + juca, după fr. déjouer].
DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr. déjouer)
DEJUCÁ vb. v. zădărnici.
dejucá vb., ind. prez. 1 sg. dejóc, 3 sg. și pl. dejoácă