DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. și refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3.
tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [ fr. dégrader, it., lat. degradare]. DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ◊ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. ( fr. dégrader, it. degradare)DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.degradá vb. (sil. –gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. și pl. degradeázăA DEGRADÁ ~éz tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /fr. dégrader, lat. degradareA SE DEGRADÁ mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se p******i; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcționeze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-și pierde productivitatea. /fr. dégrader, lat. degradare