DEFLÁȚIE, deflații, s. f. 1. Retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului rezultat în urma eroziunii. – Din fr. déflation.
DEFLÁȚIE s.f. 1. Retragere din circulație a unei anumite cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Acțiunea de îndepărtare și de transportare de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pământului. [Gen. -iei. / fr. déflation].
DEFLÁȚIE s. f. 1. ansamblu de măsuri economice luate în scopul combaterii inflației, al corectării dezechilibrului balanței de plăți. 2. spulberarea de către vânt a nisipurilor provenite din dezagregarea rocilor de la suprafața pământului. ( fr. déflation)
defláție s. f. (sil. -fla-ți-e), art. defláția (sil.-ți-a), g.-d. art. defláției; pl. defláții, art. defláțiile (sil. -ți-i-)
DEFLÁȚIE ~i f. Ansamblu de măsuri economice și financiare luate pentru a soluționa o criză de inflație. [Art. deflația; G.-D. deflației; Sil. -ți-e] /fr. déflation
DEFLÁȚIE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastică) de combatere a inflației prin reducerea masei monetare în circulație, în scopul diminuării cererii de consum. ◊ D. monetară = restrângere a circulației biletelor de bancă. ◊ D. financiară = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice față de banca centrală. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobânzilor și limitare a acordării creditelor, controlul prețurilor și al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de îndepărtare, sub acțiunea vântului, a materialului fin rezultat în urma coraziunii.