DEFENDÓR, defendori, s. m. (Rar) Pârât, acuzat. – Din fr. défendeur.
DEFENDÓR s.m. (Jur.; rar) Pârât, intimat. [ fr. défendeur].
DEFENDÓR s. m. (jur.) pârât, intimat. ( fr. défendeur)
DEFENDÓR s. v. pârât, reclamat.
defendór s. m., pl. defendóri
defendór, -oáre s. (fr. défendeur, d. défendre, a apăra, lat. défendere). Jur. Barb. Care se apără la judecată, acuzat, pîrît, reclamat.
DEFENDÓR ~i m. jur. rar Persoană chemată să se apere în fața justiției; pârât. /fr. défendeur